Cine esti?
Unde esti?
Te-asteapta patul de povesti;
in dimineti sa ma trezesti,
ca sa-mi zambesti,
sa stiu...tu esti
Pe unde mergi?
Ce sa-ntelegi?
Departe de-ai mei ochi sa treci:
in gand sa-mi vii, din viata-mi pleci.
cu ochii reci,
de lacrimi...seci
Ce-mi ceri?
Caci vreau sa imi oferi
din nimic, catre nicaieri:
La fel si maine, precum ieri:
de viata, teferi
in suflet...lefteri
Stiu tot... ca esti
in mintea-mi, ca povesti
Trecutul sa il rasplatesti
de viitor sa-mi amintesti
prezent, pe buze, azi traiesti
Si-apoi in viata-mi te ivesti
cu tot ce esti...
cand ma alegi
fiindca iubirea-mi intelegi
candva....pe veci!
Iesi afara
cand te-nchizi
Sa dai viata
a ce-ai ucis
Pleaca-n tine
intr-un joc
Oprind cartea
pe noroc
Pastreaza-n minte
vindecand
Dintre cuvinte
gand nebun
Si nu raspunde
cui te-ntreaba
Incet s-atingi,
ce simti in graba
Atunci, acolo,
singur, tu
In toate, da
la ce-a fost "nu"!
El
ceva altfel
un alt tu
dar nu esti tu
el e doar el
de-acum ACEL
cum tu n-ai sa fii el
El
mereu in doi
intr-unul noi
departe ca aproape
si ziua mea din noapte
pe brate, ca aici
in inima, de-acolo
El
sufletul nimanui
eu, jumatatea cui?
peste viata, totul
unde-i el, mi-e locul:
pe buze, in lacrimi
din moarte, zambindu-mi!
Sa tac...
intre urlete
Sa plang...
intre zambete
Sa plec...
dintre ruine
Sa ridic ziduri
dupa mine
Sa fiu...
unde nu-i gandul
Sa stiu
ce poarta vantul
S-ascult...
de cer intaia data
NU UIT
pasind in gol, pe soarta!
Nascuta-asa:
ca un vulcan,
tu-n calea mea
m-ai fiert,
iubirea-ar evada
mile intregi...
si tu cu ea?
Spuneai ca esti
intre furii,
vorba ce stinge;
Intre inimi,
focul ce-aprinde
in doi copii,
un joc cuminte.
Nu mai esti...
Mai e
un firicel ascuns,
ce doarme
inca nepatruns;
Pe el viata mi-am insirat
timid, natang, si s-a uzat.
Nu mai am...
Ai tu
o mana sa-mi intinzi?
Ti-e sufletul
de mine prins?
Asa s-ar mai lega ce-i rupt
intr-un nod, de nedesfacut
Dar, stai!
doar mi se pare...
Sa n-ai
pe-aici carare,
Ca-n urma a ce ai stricat
esti mester orb, neinvatat!
Se desprind picuri albastre, de zare
O inima ducand pe umeri, ea-i mereu in cautare
Arde peste ganduri, vreascurile ramasite
Ale unei promisiuni candva simpla,ce-a izvorat din dorinte
Ce-o fi fost in timpul care ne-a pierdut de-aproape!?
De ce-am sorbit cupa fericirii desarte!?
Peste umbrele astea, sa mai poata soarele lumina...
Prea plinul marii lacrimilor mele, privirea ta n-ar ineca
Te tarasti, cand ai fugi sa nu mai vezi, sa nu doara
Cele cu totul inauntru, nu-ti fac viata usoara...
Le-ai strange condamnate, dar cine sa le-arunce!?
Cu ele, mai razi... fara de ele, ai plange!
Si am pornit...
din loc in loc,
Cand mai incet,
pe-al meu noroc;
Cand mai grabit,
dar nu deloc.
Nu m-am oprit,
sau sa ma-ntorc...
Pan-am zarit
scris luminos:
"Bine-ai venit!"
oo, ce frumos!
M-am asezat
calm si convins,
De-atat umblat
a fi cuprins,
Vis mangaiat,
pe brate-ntins.
Mi-era caminul
umpland zarea,
Si-a vietii maini
trasand cararea,
Un strop de ploaie-n curcubeu,
prinzand culoare...da, sunt eu!
