Cine esti? Unde esti? Te-asteapta patul de povesti; in dimineti sa ma trezesti, ca sa-mi zambesti, sa stiu...tu esti Pe unde mergi? Ce sa-ntelegi? Departe de-ai mei ochi sa treci: in gand sa-mi vii, din viata-mi pleci. cu ochii reci, de lacrimi...seci Ce-mi ceri? Caci vreau sa imi oferi din nimic, catre nicaieri: La fel si maine, precum ieri: de viata, teferi in suflet...lefteri Stiu tot... ca esti in mintea-mi, ca povesti Trecutul sa il rasplatesti de viitor sa-mi amintesti prezent, pe buze, azi traiesti
Si-apoi in viata-mi te ivesti cu tot ce esti... cand ma alegi fiindca iubirea-mi intelegi candva....pe veci!
Iesi afara cand te-nchizi Sa dai viata a ce-ai ucis Pleaca-n tine intr-un joc Oprind cartea pe noroc Pastreaza-n minte vindecand Dintre cuvinte gand nebun Si nu raspunde cui te-ntreaba Incet s-atingi, ce simti in graba Atunci, acolo, singur, tu In toate, da la ce-a fost "nu"!
El ceva altfel un alt tu dar nu esti tu el e doar el de-acum ACEL cum tu n-ai sa fii el El mereu in doi intr-unul noi departe ca aproape si ziua mea din noapte pe brate, ca aici in inima, de-acolo
El sufletul nimanui eu, jumatatea cui? peste viata, totul unde-i el, mi-e locul: pe buze, in lacrimi din moarte, zambindu-mi!
Sa tac... intre urlete Sa plang... intre zambete Sa plec... dintre ruine Sa ridic ziduri dupa mine Sa fiu... unde nu-i gandul Sa stiu ce poarta vantul S-ascult... de cer intaia data NU UIT pasind in gol, pe soarta!
Nascuta-asa: ca un vulcan, tu-n calea mea m-ai fiert, iubirea-ar evada mile intregi... si tu cu ea? Spuneai ca esti intre furii, vorba ce stinge; Intre inimi, focul ce-aprinde in doi copii, un joc cuminte. Nu mai esti... Mai e un firicel ascuns, ce doarme inca nepatruns; Pe el viata mi-am insirat timid, natang, si s-a uzat.
Nu mai am... Ai tu o mana sa-mi intinzi? Ti-e sufletul de mine prins? Asa s-ar mai lega ce-i rupt intr-un nod, de nedesfacut
Dar, stai! doar mi se pare... Sa n-ai pe-aici carare, Ca-n urma a ce ai stricat esti mester orb, neinvatat!
Se desprind picuri albastre, de zare O inima ducand pe umeri, ea-i mereu in cautare Arde peste ganduri, vreascurile ramasite Ale unei promisiuni candva simpla,ce-a izvorat din dorinte
Ce-o fi fost in timpul care ne-a pierdut de-aproape!? De ce-am sorbit cupa fericirii desarte!? Peste umbrele astea, sa mai poata soarele lumina... Prea plinul marii lacrimilor mele, privirea ta n-ar ineca Te tarasti, cand ai fugi sa nu mai vezi, sa nu doara Cele cu totul inauntru, nu-ti fac viata usoara... Le-ai strange condamnate, dar cine sa le-arunce!? Cu ele, mai razi... fara de ele, ai plange!
Si am pornit... din loc in loc, Cand mai incet, pe-al meu noroc; Cand mai grabit, dar nu deloc. Nu m-am oprit, sau sa ma-ntorc... Pan-am zarit scris luminos: "Bine-ai venit!" oo, ce frumos! M-am asezat calm si convins, De-atat umblat a fi cuprins, Vis mangaiat, pe brate-ntins.
Mi-era caminul umpland zarea, Si-a vietii maini trasand cararea,
Un strop de ploaie-n curcubeu, prinzand culoare...da, sunt eu!
