Oamenii-n lume-s rai...dar, sa le zicem buni Viata-i din nedreptati...sa le zicem minuni Si-atunci cand ocarasc, sa spunem ca mangaie Iar ura grea din suflet...este de fapt iubire
Numai asa, gandind smintiti Am fi, absurd...chiar fericiti!
Viata pe pamant Cu ganduri pe sub minte Sentimente-n vant zburand ..cine le-ar prinde, cand nu simte Pas grabit prin viata mea Eram pe jos, tarandu-ma M-ai ridicat, a ma salva ..dar ai plecat, strivindu-ma Tu soare ce-ai uitat Sa faci aici lumina Mi-e frig si e-nnorat ...de cand iti sunt straina Ce mare lucru sa apari... Si n-ar fi oare de mirare, Privind adanc in ochii-ti, iar ...sa plangi, oricat ai fi de mare!?
Minim de dor Maxim de drag Ea, mica, langa el, mai mare Sa-l vrei, usor Sa-l uiti, pacat Caci isi aveau acelasi soare Minim de spus Maxim simtit Ea ii tot indura iertare Sa-l vezi, promis Sa-l lasi, iubit Mergand pe alt drum fiecare Minim in viata Maxim, ca mort Sufletu-ti liniste nu are Sa razi, invata Sa plangi, nu-i rost Micutule om, hai, fii tare!
IN FATA OMULUI INDARATNIC...CAND ORICE E MAI PUTIN DECAT ORICE, CANDVA INSEAMNA APROAPE NICIODATA...
Am renuntat la el, voi renunta la tine, Renunt la tot al meu, dar nu renunt la mine... Cand luptam pentru el, n-am luptat pentru tine, Nu luptam pentru-al meu, dar luptam pentru mine...
Cum il iubeam pe el, nu te-am iubit pe tine, Nu iubeam tot al meu, ca sa iubesc prin mine... Si l-am pierdut pe el, cum te-am pierdut pe tine, Am pierdut tot al meu, n-am sa ma pierd pe mine!