Ce-i al meu, e si al tau...MAMA!

N-am prea multa fericire, dar cata am sa strang, vreau sa o impart cu tine in zilele nefericirilor noastre... caci tu esti bucatica din fericirea mea!

N-am prea multa iubire, dar din cata are sa gazduiasca inima mea, vreau sa iti ofer si tie, in momentele cand ura te stapaneste... caci tu esti parte din iubirea mea!

N-am prea multa sanatate, dar de cata are sa se bucure trupul meu, vreau sa o impart cu trupul tau, pe patul suferintelor bolilor noastre... caci tu esti sursa a sanatatii mele!

N-am prea mult noroc, dar atat cat imi va fi asigurat, vreau sa ajunga si la tine, aflata in cumpana deznadejdiilor... caci tu esti radacina care a inmugurit norocul meu!

N-am prea multa liniste si pace interioara, dar de cata ma voi bucura, vreau sa-ti fie impacare sufleteasca si tie, in mai marele zbucium... caci tu esti adiere calma a linistii mele!

Nu am prea mullta bunatate si blandete, dar cata are sa ma mangaie si sa-mi umple constiinta, vreau sa se regaseasca si in fiinta ta, la capataiul raului si vorbelor grele... caci tu esti aroma a bunatatii si susur al blandetii mele!

Nu am prea mult suflet in mine, dar atata cat ma va insoti, vreau sa-ti fie calauza si tie in cautarea fortei... caci tu esti tremur nevazut al sufletului meu!

N-am prea multa frumusete, dar din cata mi-e promisa a arata, vreau sa te impodobeasca si pe tine, in mai uratele priviri pe care le arunci in jur... caci tu ai dat viata frumusetii mele!

N-am prea mult zambet, dar cat imi este aratat cu ochii, vreau sa se asterne si pe ale tale buze in tristetea chipului tau... caci tu esti parte din voiosia zambetului meu!

N-am prea mult cer deasupra mea, dar atat cat avem pamantul, vreau sa las cerul sa ne cheme pe rand, impartasind spre meritul faptelor noastre raiul impreuna, o familie unita!

Nu am prea multa viata, dar cate zile imi sunt lasate, vreau sa aleg a-ti umple anii si tie... caci tu esti suflu al vietii mele, si cea care mi-a dat viata: MAMA! LA MULTI ANI!

Crezi in sansa ta... fiind oricine/ dorindu-ti orice!

Un cantec te trezeste... sau poate nu dormeai!?
vezi stelele, auzi vantul... doar el iti bate-n geam

Un greiere se plange primaverii, venita
cand petrecand o iarna... n-are un leu in punga

Sa dormi, iti cere trupul... dar treaza-i mintea ta
mai duca-se-n pustiuri... tristetea asta grea

Caci maine, poate maine... sa fie ce n-a fost,
si de nu mori pe lume, ce poti....nimic n-ai fost!

Let go sad... i wanna make it funny!

I was running away from you

when you were coming, to be two

 But when i saw the look in your eyes

 i notice you just camed to say goodbyes

 You came to hold my hand and stay with me

feeling so ashamed you had another,but i could not see

Here u come for me, crying, begging my heart

 suddenly for me it is cold, it gets dark

I cant be with you again, i am not the old me

i was surrended by you so bad, but now i am free

 I have the sky, the water and the trees

 i don.t want you here, at my knees

 Thank you for showing me the true me

now i can breath the air, and my eyes can see

Don.t cry, is too late

 this had to happen anyway, is faith

 I love now but not you... i love nature, i love the sea

i love to hide myself in the leaves, and be like a butterfly and bee

 I love the others less, and more i love miself

 i could not be wrong again, remembering what i felt

 I love looking at myself in the mirror, and see what i love most

 i love going free in the forest, and dont care if i got lost

Cause everytime, i find the right way...

as today with you, so be gone, don.t stay

You made me know, i dont need you

i would be so angry, if i didnt know

So thank god i am happy, and not worried again

i was too hurt loosing you once, like just missing the train

 Now the train crashed, and i am happy i wasnt there

and i found a lovely boat in the river, that would take me anywhere

The wind is my friend, and the dolphins my song

no matter how much i will travell for love, i am not alone

 The birds are singing to me, and the sun is warming my heart

the water is carrying me, and i love kissing the light

 When i look in the shy, i get million angel hugs

i can.t compare you with them... maybe with bugs 

 The wind is touching my air, and scream when it feels it

the water drops is obsessed with moving on my skin, making it wet

 I make love with nature, better than you could ever make me feel

watter, the wind can never hurt me ...they just heal

I kiss the roses, and taste them with my lips

 i hug the tree stems, and put them around my hips

They live me breathless...and i am comming for more, and more
i am sand.s sclave...he allways put me on the floor

 Can we stop...it got to far for continuing

making love, bla bla..to much screaming

 Haha sais a rabbit seeing us in action

 he don.t wanna disturb, just ask for the right dirrection

 He saw the sand tickles my body

 i thought, that will make him get scary...

But then he comes close, and become our guest...
i could continue writing, but...you imagine the rest! ;-) :-p 

Bilet spre fericire...

  Stiu c-am pierdut un tren, sau doua...

Dar, m-am trezit la o zi noua,

Cu gand s-adun al vietii bine,
Sa-mi iau bilet spre fericire!

Sa-mi zic "nu regret ce-am pierdut";

Sa iert ce-n viata-am suferit,

Si sa vand tot, avand putine,

Sa-mi iau bilet spre fericire!

Rugaciunea "ca la carte"!

   M-am trezit devreme într-o zi, 
Și am început lucrul din plin; 
Aveam atâtea de făcut, 
Că nu am găsit timp să mă rog. 

Problemele m-au năpădit 
Si fiecare lucru devenea mai dificil. 
„De ce nu mă ajută Dumnezeu?”, m-am întrebat. 
El a răspuns: Nu ai cerut.” 

Vroiam să văd bucurie și frumusețe, 
Dar ziua trecea cenușie și tristă, 
Mă întrebam de ce nu imi arată Dumnezeu, 
Și el a spus:”Nu ai căutat.” 

Am vrut să pătrund în Prezența Divină, 
Încercând toate chelile, ca să deschid, 
Dumnezeu m-a dojenit, blând și iubitor: 
”Copilul meu, nu ai ciocănit.” 

M-am trezit devreme în această dimineață, 
Și m-am oprit înainte de a începe lucrul, 
Am atât de multe de făcut, 
Încât îmi fac timp ca să mă rog. 

Atunci când te rogi, te îndrepți spre Dumnezeu, 
iar Dumnezeu se îndreaptă, de două ori mai repede, către tine. 
Cere, crede din convingere, 
mulţumeşte și primești întotdeauna.  

Mi s-a parut mai mult decat sugestiva si graitoare de adevar, asa ca o postez si pentru cei ce nu mai citit-o pana acum.
O duminica superba! Ca vremea sa va fie in suflet, bucuria! :-*

Nevindecata...

       Am obrajii innecati in lacrimi, ce nu le stapanesc...
   Da, poate vazand "acel" film care sa te rascoleasca pentru propria poveste
   ...dar nu de aceea plang!
   Caut in povestea lor, povestea mea
   ...si o gasesc intr-o prima intalnire.
   O gasesc in avalansa fiorilor ce i-au urmat
   ...o gasesc, acum, in cea a suspinelor pentru neimplinirea ei.

     L-am vazut o singura data, si atat!
  Bine...
  dar, a fost deajuns cat sa nu-l uit o viata...
  L-am tinut in brate o singura seara,
  si m-a condus la tren pentru ultima oara...
  Asta a insemnat pentru mine povestea noastra cap-coada
  ...dezvelita luni, ani mai tarziu.
  Cea pe care nu vrei s-o auzi,
  dar care, simti...
  iti glasuieste de departe, inca....

                                      

                                                      

Pentru mama... fiindca realizez cum ii e cu mine! La multi ani! Te iubesc, o pot recunoaste asa...dar, nu inca spune-o direct :=D

   Mi-am luat un singur geamantan, si am plecat de-acasa.
 Asa, pe nepusa masa, fara vreun gand anume. Incotro s-o apuc, ce-o fi in capul meu de m-am decis brusc, ca nu mai pot ramane!? Sa rup orice legatura cu viata de pana acum, n-as simti pentru prima data sa plec, dar iata-ma la drum. Aici ma tine o umbra in loc... cautand o luminita de care sa ma ajut, se pare ca n-am noroc. Ma indepartez de intunericul in care orbecaiam, voi pipai pe nevazute sa aflu o usa, sau un geam.

Iata-ma pornita impotriva vantului, sta sa-nceapa furtuna... a mea, sau a lui!? In picioarele goale, sarut cu talpile pamantul... sa-i multumesc pentru-a mea cale, chiar inspre unde bate vantul. Acolo-i lupta mea cea dreapta, si in care cuvinte-s taisurile...deoparte ramane-va mintea inceata, iar arme ne fie gandurile. Insangerata de prea multa zbatere intre lichele, milostivi-se-va dreptatea a-mi da puteri sa scap de ele. Si pe cand doar voi crede "e moarta"...speranta va clipi incet, imi va deschide-un zambet poarta, pe unde-am intrat sa si ies.

Sunt iar pe drum. Si incotro sa-mi fie urma mai adanca...inima-mi de obosita, sta in piept gata sa se franga. Ma-ncearca infinite valuri, de sudoare pe obraz... regret tot ce-am calcat in picioare, palmele date de-al meu glas. Cu ce-am gresit mai mult in viata...hai, du-te sa iti ceri iertare(imi ordon simplu), fi in stare sa stai cu ei fata in fata. Candva doreai sa pleci de-acolo, de unde ti se spune-un nume...si ai plecat. Iar tot acolo, cauta urechi a le spune!

Ma-ntorc acasa, iar aceasta casa...nu seamana cu casa mea. Dar cheia, vad, se potriveste... aaa, doar ca nu mai e "aceeasi"! Ce s-a schimbat de m-a indemnat un sentiment, c-as reveni-ntr-un loc mai "altfel" vorba fiind tot de "acel"!? Dar ce sa vezi...pe unde calc, cu talpa mea de rani urate, ma vindec in urma atingerii pragului drag, regasindu-mi iubirile multe. Care stau sa ma cheme, care stau sa ma-mbratiseze...de-ar fi stiut trupul meu mai demult, unde sa se aseze...Nu si-ar fi certat parintii, ignorand stransoarea lor...si-ar fi deschis neingradita, nu singura...un viitor! E prea tarziu sa speli pacate, sarate lacrimi i-au atins...invinsi sunt de-a ta duritate, si iar glasul le ramane stins.