Pumnul, minte nu are... din (barbatia unei fete)

Nu sunteti dintre acei care,
strang bani, mancand paine goala
Va trec anii, invartind lucruri ilegale
nu terminand o scoala

Obisnuit sa faci ce vrei,
acum te minti ca nu-ti pasa
Cum din copilul de bani gata, de ieri
azi, esti adultul fara casa

Ti-ai baut mintile
injectandu-ti venele
Pentru-un moment de fericire
in iluzii fara de oprire

Si ca dovada ca esti o victima
mi-arati mainile goale
Dand vina pe soarta
pentru faptele tale

N-ai vise prea mari
dar, asteptari peste masura
Sa te-nfrupti din viata
cu mai mult de o gura

Nu c-ai avea familie
tie, femeie nu-ti poate fi doar una
Intr-un singur lucru te sustin
sa n-ai copii... le-ai distruge lumea

Nu gandi ca poti sa te-ndrepti
calcand stramb... si-n picioare
Oamenii simplii si cinstiti
dandu-le lectii de valoare

Banul nu-nseamna putere
cum pumnul, minte nu are
Dispretuesti ce tu n-ai atins
adancindu-te-n groapa, far de scapare

Si-ti mai spun doar atat
nu uita, fa ceva!
Tu esti cauza, si efectul
ce-ai ajuns... ia priveste!

Unui caine vagabond
care stie doar a musca
Nimeni nu-i va da o coaja de paine
sezi bland, nu mai visa... te trezeste!!!

Rog, cineva s-aprinda in ei o vapaie...

  Cuvintele-i, au ca vantul in el o racoare
Peste mangaieri presarand si doza de sare
Ce-o suflii cu gandul, cand domol reusesti
In brate sa-l iei, si timid sa-i zambesti

Are de ieri, ca ziua de maine, un azi
Ca in orice de jos se ridica, un cazi
Ar fi avut intr-un trup, si-o mana sa stranga
Care cu el prin viata, departe s-ajunga

V-ati dat ca lupta-n razboaie, viteji
Fiindu-va invinse inimile, dar ochii treji
Rog, cineva sa aprinda in ei o vapaie
Caci stinsa-i speranta, de durerea siroaie

Dar n-aduceti, ca-n orice sfarsit, inceput
Pentru ca a recastiga, pretul e de-a fi pierdut...
Ar fi avut totul prin ea, care sa-i dea de stire
Ca este al lui suflet... el, a ei fericire!

Un "du-te-vino" fara sfarsit...

  Se desprind picuri albastre, de zare
O inima ducand pe umeri, ea-i mereu in cautare
Arde peste ganduri, vreascurile ramasite
Ale unei promisiuni candva simpla,ce-a izvorat din dorinte

Ce-o fi fost in timpul care ne-a pierdut de-aproape!?
De ce-am sorbit cupa fericirii desarte!?
Peste umbrele astea, sa mai poata soarele lumina...
Prea plinul marii lacrimilor mele, privirea ta n-ar ineca

Te tarasti, cand ai fugi sa nu mai vezi, sa nu doara
Cele cu totul inauntru, nu-ti fac viata usoara...
Le-ai strange condamnate, dar cine sa le-arunce!?
Cu ele, mai razi... fara de ele, ai plange!

Fluturi de soare...

  Pe cerul meu zboara fluturi de soare...
Oare ei saruta florile pamantului!?
Intr-o imbratisare ce taie a miresmei rasuflare,
Cand pe aripi usor se lasa,
Luati la dans, sa-i coboare mangaierea vantului
Intrecandu-se a-i spune: oh, cat esti de frumoasa!

Pe visele diminetii, adorm cantece trimise in departare...
Intr-un glas nestapanit, menit sa strabata
Neintelesele cuvinte, ce se-aud ca soapte ale iubirii;
Cand la urechea muzei ar pandi, neadorate,
Prinde-le in bratul de catifea, sa lege mainile firii
Caci acolo e viata daruita, oglindita in privirea-ti, ca soarta

Pe spusele valuri, ce-ti vorbesc leganate,
Te confunda cu marea, pe stanci te aseaza
Si du-ti ochii in ploaie, pe ganduri calm pictate;
La marginea promisei fericiri, unde se inalta castele,
De le rogi, vor aparea ca o vraja, acoperindu-te
Tu speranta mireasa... hai, zambeste-i inimii mele

Si pe cerul tau zboara fluturi de soare, vezi!?
N-ai stiut sa-i suflii de pe al tau obraz cand buzele-ti cautau,
Si ai ridicat privirea din somnul in care te-a regasit marea;
Dar nu te mai simti acolo, pe stancile imbrancite de valuri,
Iar la mal, te asteapta castele ce nu le-ai daramat...

Daca te-ai pierde in intuneric, te luminez eu,
Caci stralucesc de razele cu care mi-ai sarutat floarea...
Fiind aripa ta, cu lacrimi vii te impodobesc, curcubeu
Tandru ca spinii, dulce ca sarea...

In umbra a ce-am ales...

 Am ales...
cu inima, ce nu a vrut mintea
caci nu i-a spus nici sufletul
sau sa-i arate viata
inainte de a fi tarziu...

Cand am privit...
cu aceiasi ochi
o altfel de lume
unde vedeam pe cineva
nu era nimeni

Stiu azi..
cum, poate
lipsit de culoare
era macar umbra

umbra unei fericiri ratate
a unei lumini nedesprinse de intuneric
in mintea unui om privind in gol...
EU!

Caut pe cer o stea... de fapt, vreau sa fiu ea!

  Privesc cerul instelat
Vai, ma simt minunat
Admir si clarul de luna
Dar stelele-au ceva sa mi spuna

Nu le nteleg, ca-s surdo-mute
Dar totusi ce mi transmit aceste puncte?
Ca singure-s doar luminite
Impreuna coronite?

Se-ntrec intr-un dans, ce ascunde
De-a mea curiozitate, cuvinte
N-as starui sa stiu secrete
Dar sufletu-mi, vrea sa le-ntrebe

-De ce voi zane, ardeti
Cu voie a mea dorinta
Cand priceput, atrageti
Nevoia de stiinta

Din mainile mai simplei
Pierzanii in intuneric
Pun capat umilintei
Spre-a va urma in feeric

Doar de mi-ati da lumina
Cat din voi o frantura
Si-n noaptea ce-a sa vina
Sa-mi aflu loc, sub luna

N-as zabori o clipa
Cand suntem impreuna
Sa cer o-mbratisare
In semn de noapte buna

Si de cum ma trezesc in zori
As pandi ntreaga zi
Sa privesc iar pe sub nori
Cum stele mi-ar zambi!

Cu participarea lui Andrei Dancau!

blogger

Stau... tu, nu mai sta!

  Tacerea mea...
sta ca un vulcan gata sa erupa, navalind puhoaie de cuvinte peste tacerea ta

Ochii mei...
stau sa straluceasca precum o vapaie reaprinsa, gata a inalta focul acela mistuitor de inimi si in privirea ta

Patul meu...
asteapta ca un leagan in bataia vantului, gata a te avanta pe balansul tremurului inimii mele

Visul meu...
sta ca un somn framantat, intorcandu-ma si purtandu-ma iar pe brate, mai departe....gata a ma cufunda mai mult in lumea ta

Diminetile mele...
stau ca o lumina stinsa, gata a-si trimite soarele sa rasara in raze dulci, pe chipul tau bland

Buzele mele...
stau ca o briosa aburinda in fata alor tale, gata sa le sarute, infruptandu-se lacom si infometat

Telefonul meu...
sta ca un ceas desteptator, gata a declansa alarma care sa sune in capul tau trezindu-ti gandurile, punandu-te sa le raspunzi alor mele

Viata mea...
sta ca o poarta mereu deschisa, gata a se inchide in urma pasilor tai calcandu-i pragul... zavorand iubirea noastra ca pe o nestemata care se cere ingrijita, aparata in doi!