In zbuciumul noptilor fara de somn, de prea golul vietii...nu tu mi-ai umplut visele cu prezenta ta, dar a ta respingere mi-a fost cosmarul!
In urma ghearei ce semne scrijelind, cand s-a agatat de sufletul meu...nu tu ai pus mana care sa-mi oblojeasca ranile, dar ale tale au fost unghiile care m-au sfasiat!
In adancul sufletului ce gazduieste comori stranse...nu tu vei fi pus intaiul nestemat, dar la tine va ramane cheia ce ar putea redeschide acea portita, lasand frumusetea altor suflete sa mai patrunda acolo!
In febra inimii ce pulseaza mai repede, tavalind sangele prin mintea mea...nu tu ai venit ca medicament, dar ai fost virusul care a declansat boala
In pamantul ce va purta samanta mea fara de rod...nu tu ai sa plangi a-mi uda radacinile moarte, dar tu ma vei fi sadit pe veci ingropata si neroditoare, la dorinta oricarei alte inimi care ar vrea sa ma invie, daruindu-mi-o pe a sa drept viata!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu