Cineva cu cuvintele ei, acestea pline de caldura pe care le cititi si voi, prietena sufletului meu... ceea ce spune, daca si simte...m-a ranit cum nu ar vrea! Dar, mai mult de atat, mi-a demonstrat ce om minunat am alaturi, caci desi exagerat...insemn mult in ochii ei, poate cum nu ma vad si cat nu insemn eu pentru mine insami!
Iarta-ma
Stau si realizez ca nu merit prietenia ta, stand si citindu-ti trairile si gandurile, ajung sa cred ca nu te-am inteles niciodata si imi pare nespus de rau ......
Esti un om mare, un geniu, pentru mine, citind pe blogul tau cate ceva, iti marturisesc ca abia acum reusesc sa iti deslusesc cu adevarat gandurile, cata pasiune, dragoste, iubire fata de cei din jurul tau,si mai ales catre mine ,, Crina, buna ei prietena , ce inca mai spera sa o aduca aproape de ea la Bucuresti" si cat suflet daruit in arta scrierii.
Cata intelepciune si un nivel de inteligenta mai presus de cuvinte, noi ceilati suntem limitati in gandire pentru a intelege sensul lor, ai un dar inascut al scrisului, esti Luceafarul ce nu merita sa fie atins de noi muritorii...
Nu iti spun aceste lucruri pentru a fi spuse, sti foarte bine asta, ma simt atat de prost si rau ca nu stiu sa fiu alaturi de tine cand trebuie si cat trebuie si nu am grija de tine cat ar trebui, m-ie dor de timpul petrecut in liceu, m-ie dor de pauzele agitate in care ma ajutai cu diverse teme, m-ie dor de copilariile noatre,mi-e dor de tot .....mi-e dor de imbratisarile noastre calde si de povestile noastre.....
Incerc sa imi stapanesc lacrimile, dar nu reusesc......amintirile ma cuprind din nou, la fel si lacrimile.....
Imi este foarte greu sa mai rostesc vreo vorba , te imbratisez cu drag, draga mea prietena si iarta-ma!Esti singura persoana pe care o iubesc!
Nu stiu daca i-am raspuns cum ar linisti-o..dar, asta sper, imi doresc...
A venit randul meu sa te trag de urechi, si nu putin...caci ai scris niste lucruri de m-au socat :-( Nici nu stiu ce sa zis, am ramas blocata citind ”iarta-ma” ala
Pai asa stii tu ca e prietenia noastra, unde sa se puna problema ca cine cum e, fata de celalalt... fizic sau intelectual...cat si cum gandesti in fata problemelor prietenului!? Nu ne stim de ieri, de azi...si nici eu nu ma inteleg pe deplin, nu esti tu de vina ca asa e firea mea, haotica. :-) iti spun eu, asta e...si daca imi esti draga e pentru ca dintre putini tu stii sa mai citesti si printre randuri, iar asta nu e des intalnit la oameni
Ca eu scriu, si cum si ce scriu, si daca e cv frumos dar greu... nu tine de geniu si ce ai zis tu, doamne fereste sa ma vezi superioara tie mai ales, ma supar f tare. Acea iubire pe care o vezi tu, poate e mai mult dorinta de a fi asa buna in aceasta lume, stii ca m-am inrait si chiar nu sunt asa credincioasa pe cat stim amandoua ca esti tu, ori sa merit cuvintele prin care m-ai supraestimat. Te rog sa-ti scoti astea din capsor, moasta ...nu ma supar, dar e un pic haios. sunt si eu un om, cu bune si rele, mai bleg pentru ca poate face ceva mare cu viata ei, dar ori nu are curaj, ori putere....
Si mie mi-e dor de tot. De multe ori am plans si eu, amintindu-mi ce era, dorindu-mi sa mai poata fi...dar, viata ne-a schimbat planurile. Sper ca nu ai si altceva pe suflet, care sa te fi adus in pragul sensibilitatii, stiu ca nici tie nu iti e usor, si ma gandesc mereu la tine si eu. D-zeu sa ne ajute sa ramanem cu sufletul alaturi... si asa va fii, cum de aproape 10 ani. Sunt fericita sa am prietenia unui om ca tine, inaintea caruia nu va sta vreodata nimeni :-) Te iubesc mult si eu, cuvintele astea doua nu le-am spus nici alor mei. Si totusi, daca ma faci mandra, ma si intristezi...vaznd mereu lucruri de care prietenia noastra nu tine cont. Eu sunt cea care trebuie sa isi ceara iertare. Imi pare tare rau pentru cat te incarc cu gandurile acelea negre, pe care le dezaprobi, si ai dreptate. Tu esti cea inteleapta si puternica, si nu vreau sa clachezi si tu. te pup si te imbratisez cu drag...lasa prostioarele, ca nu e chiar asa :-) :-*
Ne vom vedea de vietile noastre, ca si de prietenie...fara sa privim in trecut regretand anii frumosi ce nu-i vom mai putea retrai...ci zambindu-i prezentului, caci el ne pune in fata alte si alte momente pe care le vom petrece impreuna, iar daca cu lacrimi in ochi, acestea sa fie de fericire! :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu