Acum?...nimeni si nimic!

                               


   Ce umbra te arata,cand vrei sa te ascunzi,
  in colturile lumii,de ochii ei rotunzi...!?

  Ce mare sa te-nvete,de-un val cand te loveste,
  sa stai la suprafata,in loc sa te inece...!?

  Ce vant care adie,la urechea-ti soptind,
  din soapte-ar face fapte...ci nu un simplu gand...!?

  Ce inima-mpietrita,poate sa nu tresara.
  gasind chiar din cuvinte,sa bata iar si iara...!?

  Ce timp ar lasa vremea,sa fie netrecuta,
  traind din ieri si astazi,o ora neinceputa...!?

  Ce departare stie,aproape a te-aduce,
  ducand cu tine lumea,pe-un drum ce nu-l parcurge???

  

Coboara-mi iubire de pe aripile acestui inger cazut...

                                 
                                     
                                       

E noapte,e rece...
Amintirea ta calda,cu nicio pastila nu trece

Am fost pana la cer,ca sa intreb de noi...
Dumnezeu a lasat capul in jos,a neputinta...si,m-a trimis inapoi

Dar ti-am vazut chipul intre ingeri...prea sus!?
Caci am urcat jumatate,pana la a mea jumatate...insa,lumina mi-ai stins

Iar iubirea imi creste...
Neintelegand cum de fapt, totul in jur ma opreste

Si am pasul nebunului...
Care nu vede,nu aude...doar incurca potecile drumului

In palme-mi stau lacrimile...
De prea plinul ochilor,suferinde imi sunt pana si gandurile

Mult nu a fost...
Dar din putin,s-au nascut nemuritoare chinuri....cu rost!?

Unii imi spun sa mai astept...
Eu ma tem,ca de orele pierdute,imi adorm sperantele incet,incet

Cant...
In minte versurile, plangandu-te cu fiecare rand

Citesc despre tine...

De viata fara de noi,afland...plang pentru mine

N-ai sa cobori...
Privirea-ti sa zareasca soarele de dincolo de nori

N-ai sa mai vi...
Dar eu am sa fiu mereu acolo,pe-aproape...sa stii