Un "du-te-vino" fara sfarsit...

  Se desprind picuri albastre, de zare
O inima ducand pe umeri, ea-i mereu in cautare
Arde peste ganduri, vreascurile ramasite
Ale unei promisiuni candva simpla,ce-a izvorat din dorinte

Ce-o fi fost in timpul care ne-a pierdut de-aproape!?
De ce-am sorbit cupa fericirii desarte!?
Peste umbrele astea, sa mai poata soarele lumina...
Prea plinul marii lacrimilor mele, privirea ta n-ar ineca

Te tarasti, cand ai fugi sa nu mai vezi, sa nu doara
Cele cu totul inauntru, nu-ti fac viata usoara...
Le-ai strange condamnate, dar cine sa le-arunce!?
Cu ele, mai razi... fara de ele, ai plange!

Fluturi de soare...

  Pe cerul meu zboara fluturi de soare...
Oare ei saruta florile pamantului!?
Intr-o imbratisare ce taie a miresmei rasuflare,
Cand pe aripi usor se lasa,
Luati la dans, sa-i coboare mangaierea vantului
Intrecandu-se a-i spune: oh, cat esti de frumoasa!

Pe visele diminetii, adorm cantece trimise in departare...
Intr-un glas nestapanit, menit sa strabata
Neintelesele cuvinte, ce se-aud ca soapte ale iubirii;
Cand la urechea muzei ar pandi, neadorate,
Prinde-le in bratul de catifea, sa lege mainile firii
Caci acolo e viata daruita, oglindita in privirea-ti, ca soarta

Pe spusele valuri, ce-ti vorbesc leganate,
Te confunda cu marea, pe stanci te aseaza
Si du-ti ochii in ploaie, pe ganduri calm pictate;
La marginea promisei fericiri, unde se inalta castele,
De le rogi, vor aparea ca o vraja, acoperindu-te
Tu speranta mireasa... hai, zambeste-i inimii mele

Si pe cerul tau zboara fluturi de soare, vezi!?
N-ai stiut sa-i suflii de pe al tau obraz cand buzele-ti cautau,
Si ai ridicat privirea din somnul in care te-a regasit marea;
Dar nu te mai simti acolo, pe stancile imbrancite de valuri,
Iar la mal, te asteapta castele ce nu le-ai daramat...

Daca te-ai pierde in intuneric, te luminez eu,
Caci stralucesc de razele cu care mi-ai sarutat floarea...
Fiind aripa ta, cu lacrimi vii te impodobesc, curcubeu
Tandru ca spinii, dulce ca sarea...

In umbra a ce-am ales...

 Am ales...
cu inima, ce nu a vrut mintea
caci nu i-a spus nici sufletul
sau sa-i arate viata
inainte de a fi tarziu...

Cand am privit...
cu aceiasi ochi
o altfel de lume
unde vedeam pe cineva
nu era nimeni

Stiu azi..
cum, poate
lipsit de culoare
era macar umbra

umbra unei fericiri ratate
a unei lumini nedesprinse de intuneric
in mintea unui om privind in gol...
EU!

Caut pe cer o stea... de fapt, vreau sa fiu ea!

  Privesc cerul instelat
Vai, ma simt minunat
Admir si clarul de luna
Dar stelele-au ceva sa mi spuna

Nu le nteleg, ca-s surdo-mute
Dar totusi ce mi transmit aceste puncte?
Ca singure-s doar luminite
Impreuna coronite?

Se-ntrec intr-un dans, ce ascunde
De-a mea curiozitate, cuvinte
N-as starui sa stiu secrete
Dar sufletu-mi, vrea sa le-ntrebe

-De ce voi zane, ardeti
Cu voie a mea dorinta
Cand priceput, atrageti
Nevoia de stiinta

Din mainile mai simplei
Pierzanii in intuneric
Pun capat umilintei
Spre-a va urma in feeric

Doar de mi-ati da lumina
Cat din voi o frantura
Si-n noaptea ce-a sa vina
Sa-mi aflu loc, sub luna

N-as zabori o clipa
Cand suntem impreuna
Sa cer o-mbratisare
In semn de noapte buna

Si de cum ma trezesc in zori
As pandi ntreaga zi
Sa privesc iar pe sub nori
Cum stele mi-ar zambi!

Cu participarea lui Andrei Dancau!

blogger

Stau... tu, nu mai sta!

  Tacerea mea...
sta ca un vulcan gata sa erupa, navalind puhoaie de cuvinte peste tacerea ta

Ochii mei...
stau sa straluceasca precum o vapaie reaprinsa, gata a inalta focul acela mistuitor de inimi si in privirea ta

Patul meu...
asteapta ca un leagan in bataia vantului, gata a te avanta pe balansul tremurului inimii mele

Visul meu...
sta ca un somn framantat, intorcandu-ma si purtandu-ma iar pe brate, mai departe....gata a ma cufunda mai mult in lumea ta

Diminetile mele...
stau ca o lumina stinsa, gata a-si trimite soarele sa rasara in raze dulci, pe chipul tau bland

Buzele mele...
stau ca o briosa aburinda in fata alor tale, gata sa le sarute, infruptandu-se lacom si infometat

Telefonul meu...
sta ca un ceas desteptator, gata a declansa alarma care sa sune in capul tau trezindu-ti gandurile, punandu-te sa le raspunzi alor mele

Viata mea...
sta ca o poarta mereu deschisa, gata a se inchide in urma pasilor tai calcandu-i pragul... zavorand iubirea noastra ca pe o nestemata care se cere ingrijita, aparata in doi!

Totul, ca nimic pentru tine!?

  Sa fi fost surasul de dupa cuvintele... n-as mai fi azi in zambet, pe buzele tale?

Sa fi fost imaginea intotdeauna in mintea ta... n-as mai fi azi prezenta in gandul tau, macar o clipa?

Sa fi fost scumpul tau ingeras intr-o povestioara aparte... n-as mai fi azi personajul feminin din cartea vietii tale?

Sa fi fost micutul dulce dar incapatanat, care tare merita o bataita cum tu stii a da... dand totul la o parte, n-as mai fi azi si acum dorita in bratele-ti?

Caci fiind... am ramas si sunt.

Sunt lacrima in ploaia ce-ti cade la fereastra, in linistea ce te adoarme;

Sunt raza in soarele care iti lumineaza dimineata, trezind un morocanos.

Sunt un punct in fata ochilor uriasului, avand acum o prea mare zare a privi... deci,  nu se mai uita in jos...

Cu voia mea... fara voia ta, spre negarea lumii si sfidarea ratiunii, sunt totul... ca nimic pentru tine!?

Viata, viata...

  E o poarta ce nu se deschide
E un viitor care promite
E un sentiment ce nu ma minte
E o soarta ce nu se dezminte
E o sansa care se resimte

E un trecut ce ma-nfioara
E o rana ce o sa tot doara
E un vis ce nu o sa moara
E o asteptare-n orice seara

E un chip vazut in intuneric
E un gand tacut, plin de feeric
E un glas mut ce nu-mi spune nimic
E o fiinta, nu stiu cum sa-i zic

E un vis trezit la realitate
E un dor nebun in orice noapte
E un gand purtat intamplator
E un cosmar tulburator

E un strigat jalnic de durere
E un raspuns, plin de tacere
E un rost, si totusi, rostul cui
E un destin, al nimanui

E un pas mereu facut prea mare
E un drum si-o prea stramta carare
E un zid de spini ce-nsangereaza
E un trup captiv, de rani si groaza

E o viata grea, in asteptare
E o lupta pe pamant, si mare
E un Dumnezeu, acolo sus
E un soare tot mereu apus

E un inger ce pe umar porti
E o amintire a celor morti
E o lume rea, de fiinte-avare
E un popor ce minte n-are

E un ras sinistru-al celor mari
E o supravietuire-a celor tari
E un joc purtat pe seama ta
E o tradare, a altcuiva

E o iarba verde, mult dorita
E o inima, de ea oprita
E un fum ce-neaca totu-n tine
E o alegere-ntre rau sau bine

E un legamant ce nu-ti convine
E o casa-n care nu ti-e bine
E un "nou" ce ti se-arata-n cale
E o decizie, a vietii tale

E un loc, gata sa te primeasca
E o mana ce-ar vrea sa te creasca
E un impuls ce il astepti
E o parere ce n-accepti

E o manie ce descarci
E o mandrie, ce sa-i faci
E o gura sloboda, gresind
E o vorba rara, irosind

E un inteles, de ea umbrit
E un adevar, mereu pitit
E o trista si grea inselare
E un orgoliu mult prea mare

E un ochi ce nu vede nimic
E un chip de lacrimi ravasit
E un om, eu... vesnic in schimbare
E o viata, care sens nu are

E un univers ce il cuprinzi
E o lupta-n care nu invingi
E o constiinta ce respingi
E o fericire ce n-atingi!

Al meu... a ta!

 De n-ai fi tu, ma-ntreb ce-ar fi...
As mai visa, as mai zambi!?
Oare-as spera la ce-as simti!?
Sau n-ar conta tot ce-as gandi?

Cu tine, spre noi zari privesc
Cand  din intuneric ies
De tine nu pot sa m-ascund
Caci palmele-ti, inima-mi strang

Poate n-am stiut, dar am aflat
Si n-am vazut, mi-ai aratat
Si n-am simtit, dar acum simt
Si nu gresesc, si nu ma mint

Si n-am crezut, mi-ai demonstrat
Si m-am indoit, m-ai iertat
Daca ma astepti, eu as veni
Sa visezi mult, nu te-as trezi

Caci totusi, e ceva-ntre noi
Si ne promite-o viata-n doi
Si e frumos, si e real
Si oare ce-i, eu n-am habar

Dar vom afla, si-o sa traim
Tot ce visam si ne dorim
Caci vrei mai mult, si eu ti-as da
Ai fi al meu, iar eu... a ta!

Razboi tarii mele!

 Traiesc intr-o tara, acidental progresiva
ce-mi starneste interesul, ca o tuse productiva
Careia, i s-a oprit pe loc motorul
tremurand, cand a luat start omorul
In care statul scoate coltii
cand li se striga hotii
Preferand sicrie
decat sa stea in puscarie

Te prinde, la costum, mirosind a parfum
dar mai bine ti-ar sta... aurolac, pe drum
Sa scormonesti printre gunoaie
c-o duci prea bine la parnaie
As vrea sa fiu un caine maidanez
sa te sfasii, cand turbez
Si de meritata suferinta
sa plangi in constiinta


Rascolindu-te "crimele"
Sa te-neci in lacrimile
Unui popor ce s-a jurat
ca n-ai sa scapi nerazbunat
Ai mancat cu doua guri
luandu-i pe cei flamanzi, la suturi
Dar a sosit ceasul sa platesti
sa cersesti si tu, ca sa traiesti

Iti pare doar o-amenintare
dorinta mea ucigatoare
Insa e mai mult de-atat
voi lupta sa te distrug
Numara-ti singur zilele
daca ti s-a urat cu binele
Si cand mai ai ceva de zis
fa-o la picioarele mele, cu glas stins!

Daca ar stii... dar nu o sa-i spui!

 Legaturi adanci... chiar prea adanci.
Dragostea asta a depasit orice traiesc altii intr-o relatie!
Timpul nu uita si incercarea de a uita, nu sterge.
Noptile de astazi ar fi fost mai putin zbuciumate, daca nu ar fi fost noaptea de atunci;
24 de ore de emotii infinite, umplu si acum zilele lipsite de unele noi.
Pe palma lui, ai visat cu ochii deschisi ceea ce credeai ca are sa te trezeasca in toate diminetile ce vor urma...
Si ai plans!
Imbratisarea in care te-a tinut, durandu-l... insa, fara a se desprinde...
Somnul care nu s-a indurat sa te lase fara de a trai fiecare clipa.
Noaptea in care i-ai ascultat respiratia si bataile inimii...
in care nici el nu a mai dormit 'bustean", ca de obicei...tresarind la fiecare miscare de-a ta, gata a-ti veni in ajutor cu orice ai fi avut nevoie, inafara de el...
Prima si ultima intalnire, cadoul de ziua lui de nume
O singura zi, in care te-a purtat cat intr-o viata, peste toata viata lui
Ceasul desteptator nu a reusit sa va separe, cu riscul de a intarzia la munci
Amara e clipa ce vesteste sa-ti iei la revedere
Nu ai facut-o!
Nu a putut, nu ai putut... caci niciunuia nu-i plac despartirile!
Asta va tine sufletele impreuna... desi trupurile, separat
Si nu numai...
tu stii, 30 noiembrie 2011 e ca o data a mortii tale
Si-atunci, cand te-ai nascut?
.. pe 8 mai.
si 8 luni de neinchipuita fericire... consumata tot intr-o zi de 8.
apoi tacerea de 8 luni, dupa care ai indraznit sa dai un semn afland de felul in care el incerca sa mai stie despre tine...
Dar, nu asta te urmareste!
nici el...
ci, pierderea a jumatate din tine!
... daca ar stii cata dezordine a lasat in interiorul tau
poate ar vrea faca ceva, intinzand mana sa te scoata de acolo!
Dar, nu... nu o sa-i spui!!!

Sclavia legala...

 Ingradit...
Ma-nvart pe loc, incercuit
Si-mi simt picioarele arzand
Prin foc, pe jaratec calcand

Enervat...
Sunt biciuit, caci am muscat
Ma zbat ca un caine in lant
Sa sfasii pe cin' m-a legat

Urmarit...
Gloantele lor nu m-au ochit
Dispretul lor nu ma ajunge
Si ura lor, nu ma atinge

Liber...
Ratacesc printr-un loc stingher
Cautand sa aflu drumul
Incerc carari... nu e niciunul

Scapat...
Sufletul jos mi-am asezat
Ma vad in cer, si sunt prea mic
Iar pe pamant...nu sunt nimic

Inteleg...
Ca oriunde pasii-mi merg
Ramane dupa mine-o urma
Si din ce-as vrea... numai o umbra

La fel...
E orice om... si tu, si el
Cu cat te crezi incoronat,
Atunci esti mai subordonat!

Search in your heart inbox...

  Ti-am trimis un plic,
In plic un pupic mic,
Iar pupicul... nu-ti mai zic!

Pe foi subtiri, amintiri;
Prin randuri multe,
lucruri de tine nestiute;
In cuvinte marunte,
dorintele-mi timide;
Si-n pagini unite,
sentimente inedite;

Prin scris grabit,
vis reamintit;
Pe hartii ude,
lacrimi din ochi, pierdute;
In colt de plic, un lucru mic..
Inauntrul lui,
ce e, vreau tu sa-mi spui!

Ti-am trimis fotografie,
sa mi te arate tie.
In ochii-mi verzi,
ce simt, sa vezi,
ce vezi, sa crezi.

Din ale lor scantei,
da-ti seama de ma vrei!
In ochiul stang,
am scris un gand:
Din el am sa clipesc,
caci gandu-i "te iubesc"!

Cu ochiul drept,
te chem la piept;
Inima-ti simt,
cand te alint...
Si te miros, si te ating,
cu totul vreau sa te cuprind.

Buzele le unesc cu-a tale,
vorbe se impletesc, agale;
Limbaj si joc, ne este trupul,
scantei de foc, ne arde chipul;

Si ma privesti,
cand totusi, nu-s...
Si ma astepti,
dar eu m-am dus...

Si m-ai atinge,
dar dispar...
Si m-ai chema,
dar nu apar...

Si pleci in cautarea mea,
Si cauti sa-mi gasesti urma...
Iar ploaia te loveste-n fata,
Nu te opresti, te-agati de viata.

Si pietre se zdrobesc de tine,
Si trasnet vrea sa te darame,
Prapastia iti face-avant...
Tu nu cazi in al ei mormant.

De-i un cosmar, trezeste-i visul;
de lacrimezi, opreste-ti plansul;
Intinde mana si m-atinge,
simte-mi in vene, al tau sange.

Mereu in preajma eu ti-am stat,
cu gandul, dar nu l-ai aflat!
Si-acum trimit eu, catre lume...
povestea noastra de iubire!

Orice minune tine 3 zile, 3 luni... pentru a-ti reveni in 3 ani!

Nimeni si nimic nu e ceea ce pare a fi...

La inceput,
in chip de inger ti se-arata 
Dar timpul,
rautatea unui demon, demasca
Degeaba... sa aflii, a vedea
o sa iei toata vina asupra ta!

La inceput,
ti-e viata numai lapte si miere;
Dar el, unul
nu-si pot ascunde amarul
multa vreme.

Caci desi laptele si mierea
nasc luna indragostitilor,
Fructul acesteia
e mereu otravitor...

E mai greu sa stii sa intrii in adanc,
decat sa te ineci la mal;
Fiind cel mult in abis, pierdut
cand lupti sa iesi la liman,

Totul ne joaca feste
Numai noi(doar se pare!?), nu stim
sa privim unde trebuie
gasit, vazut, adevarul... si sa-l traim

Suntem asa slabi de inima,
incat ravnim la el de pe partea cealalta...
ceea ce nu-i a buna
Caci, intre noi si adevar
e doar o mare de minciuna

Aaa... si-acel regret mistuitor
trecut prezent in viitor...

Dupa bunul-simt si cum m-a educat viata

Eu nu asculti indemnuri,
ce linistea imi fura...
Şi nu fac pe dementul,
ce scuipa si injura.

Eu nu-s in ton cu moda,
ce strica bunul-simt...
Si nu imbrac haina oii,
cand vreau sa fur, sa mint.

Eu nu gust din dulceata,
pe dinauntru-amara...
Si nu cad prinsa-n plasa,
blandetii, ce-o sa doara.

Caci nu simt, ce unii vor,
reusind sa m-atinga...
Si lovitura palmei lor
din contra, ma ridica!

Era EL... va mai vrea a fi!?

 Am ajuns pe calea pavata cu zambete
ca sa calc in picioare covoare de flori,
cand pe muguri de fericire
curg lacrimi a face lumea sa rasara,
trezind viata in cer, pe pamant...
dar mai ales in inimi.

 M-a lasat umbra sa ies in lumina
cand m-am ratacit,
si m-a luat de mana o mana
ce tinea de mana un suflet;
Nu era locul in care m-a dus,
caminul pe care il cautam...
dar a fost imbratisarea primita,
puterea negasita in singuratate.

Se-ntreceau pasarile in cantec
spre a da de veste,
cum in batai de aripi
se apropie iubiri calatoare;
Cine si cui ii va deschide intaiul zbor?
pe unde-si vor trai dorul de inalt,
de-acum impreuna?

Am fost si eu un fulg
scapat in urma vantului,
care se asternea seara
pe obrazul unui chip drag;
peste atingeri traind
dorinta celei mai calde priviri...
cand ochii ar vedea-o aici,
de fapt stiind-o acolo

Si-asa,
ajungand pe calea pavata cu zambete,
m-a vazut un suras
care mi-a facut semn sa m-apropii...
Mi-a desenat mult soare
peste ganduri inchise,
deschizandu-le bratele
in a primi limpezimea.

Unde m-a ajutat umbra sa ies in lumina
caci ma ratacisem,
m-am prins de mana tinand in mana
pe langa suflet, acum si inima mea;
Nu era locul in care m-a dus,
caminul pe care mi-l imaginasem...
ci mai mult,
a fost trupu-i unde sa ma cuibaresc,
puterea negasita in singuratate.