marți, 23 aprilie 2013

Un "du-te-vino" fara sfarsit...


  Se desprind picuri albastre, de zare
O inima ducand pe umeri, ea-i mereu in cautare
Arde peste ganduri, vreascurile ramasite
Ale unei promisiuni candva simpla,ce-a izvorat din dorinte

Ce-o fi fost in timpul care ne-a pierdut de-aproape!?
De ce-am sorbit cupa fericirii desarte!?
Peste umbrele astea, sa mai poata soarele lumina...
Prea plinul marii lacrimilor mele, privirea ta n-ar ineca

Te tarasti, cand ai fugi sa nu mai vezi, sa nu doara
Cele cu totul inauntru, nu-ti fac viata usoara...
Le-ai strange condamnate, dar cine sa le-arunce!?
Cu ele, mai razi... fara de ele, ai plange!




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu