Sa fi fost surasul de dupa cuvintele... n-as mai fi azi in zambet, pe buzele tale?
Sa fi fost imaginea intotdeauna in mintea ta... n-as mai fi azi prezenta in gandul tau, macar o clipa?
Sa fi fost scumpul tau ingeras intr-o povestioara aparte... n-as mai fi azi personajul feminin din cartea vietii tale?
Sa fi fost micutul dulce dar incapatanat, care tare merita o bataita cum tu stii a da... dand totul la o parte, n-as mai fi azi si acum dorita in bratele-ti?
Caci fiind... am ramas si sunt.
Sunt lacrima in ploaia ce-ti cade la fereastra, in linistea ce te adoarme;
Sunt raza in soarele care iti lumineaza dimineata, trezind un morocanos.
Sunt un punct in fata ochilor uriasului, avand acum o prea mare zare a privi... deci, nu se mai uita in jos...
Cu voia mea... fara voia ta, spre negarea lumii si sfidarea ratiunii, sunt totul... ca nimic pentru tine!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu