In memoriam...ingerii sa-ti citeasca,tata!

Cu 7 ani in urma,se intampla...sa nu mai fii,si sa scriu asta.
Aveam doar 17 ani :-(...iar tu 50,inca tanar.
Nici acum nu stiu de ce n-ai ales ”viata”...si pe noi, in defavoarea viciilor ce te-au distrus si ni te-au ridicat la cer,prea devreme...


   Am avut un vis ciudat
Langa tine ma aflam.
Tu in brate m-ai luat.
Ma strangeai,iar eu plangeam

Am simtit atunci cum cerul,
Peste mine a cazut.
Si-ai trezit in mine dorul,
Te-am strigat,erai pierdut...

As fi dat orice din mine,
Ca o zi sa te mai am.
Caci stiam cum,fara tine
Parti din mine,se pierdeau

Si cat te-am urat odata,
Fiindca tare ma durea
Sa-mi vad mama intristata,
Si-asta doar din ta.

Nu am inteles nicicand
Ce-a putut sa te apese.
Ai tacut atat,crezand
Ca raul o sa-nceteze!?

N-ai stiut sa vezi,sa crezi
Ca noi totusi te iubeam;
Greseai doar ca sa regreti,
Noi de mila ta plangeam.

Acum de mi-as da si viata
Ca la noi sa te intorci,
N-am sa pot schimba eu soarta,
Cheie n-am sa deschid porti.

Vlaga nu-i in trupul meu,
Nu-s puteri hotaratoare.
Cum esti tu,voi fi si eu...
Pentru ce mai traim oare!?

De ce chinul ni-i tovaras,
De ce sufletul,durere!?
Cum am sa ma-ncred eu iarasi
In momente efemere!?

Chiar si tu, luptand a tine
Crucea propriului destin,
Te-ai lasat invins de tine
Si de nemilosul chin.

Daca poti,te rog, de-acolo
Din ”etern”...de unde esti,
Trimite-ne gand bun noua,
De-”acel” rau sa ne feresti.

Si sa nu uiti niciodata
Ca aici, mereu vor fi
Cei ce te iubesc drag tata,
Si pe veci, ai tai copii!

...R.I.P.