Cine i-a spus de tine, cine a vorbit de noi cand nimeni nu asculta, acela n-a stiut sa faca zarva macar...
Sta ea si medita in graba, la cele din urma cuvinte prin care el o ruga sa ia seama de rautatile lumii,zice-se inadins indreptate catre ei. Acum, desi zadarnic, parea ca cineva mai cauta o speranta. Lasa cana de cafea din mana, cu acea sila a nimic nou sub soare si se pregati sa rupa foaia. O indoi pe jumatate, sa ascunda intelesul tarziu al acelor vorbe care uneori intr-o iubire neconsumata cum era a lor, pot schimba ratiunea, gasind dupa vocea inimii sa mai dea o sansa.
Nu era cazul...facuse pasul de a se reindragosti, pe neasteptate, si era dupa multa agonie, linistita.Ar fi vrut sa-i sparga fata, daca il intalnea, ar fi stiut sa-l ocarasca pentru tulburul ce il aduce putinei ei fericiri. Dar nu, n-are sa faca prostia de a-i mai raspunde, invatand in sfarsit cum ca o poate rascoli.Simtindu-se deci oarecum, in adanc vinovata, fara ezitari o rupse si facu bucatelele nevazute in focul ce duduia spre a mai sparge din tacerea cu care gandurile ei o inconjurara in acea dimineata de iarna.
Curand se facea noua, si inca nu luase micul dejun...peste o ora trebuia sa fie la scoala,unde preda filosofie clasei a 12-a,fiind printre putinii „norocosi” care terminand o altfel de facultate, din lipsa de alternative se incumetasera a accepta un post de suplinitor.Nu incepuse nici de doua luni, cu toaste acestea se simtea indreptatita a fi ea insasi un exemplu pentru elevi.Ce avea sa ii invete o minte vesnic lucrand probleme intime!?La prima pauza socoti ca e momentul sa iasa afara.Sa traga aer in piept, desigur, alungand inevitabilele aceleasi ganduri...si, totodata fiindca primise ceva mesaje pe telefon, iar in plus astepta alte cateva mail-uri, de o oarecare importanta fiecare.Nu gasi nicio banca sa se azeze, fiind iremediabil ingropate sub zapada, si rase incet, infundat, amintindu-si reclama cu Dorel cel nepriceput , gluma pe care o puse pe seama celor responsabili cu deszapezirea.Mai privi o data in jur, cand un suflu rece o facu sa revina la ale ei.Astfel, baga mana in buzunarul de la haina,scotand telefonul.
Nimic interesant, doar mama care ii cerea sa treaca la intoarcere, pe la farmacie. ..si buna ei prietena, Crina ce inca mai spera sa o aduca aproape de ea, la Bucuresti.Coneziunea la internet fiind slaba, deschise cu greu si mail-urile, cazandu-i privirea din prima pe raspunsul mult asteptat, in urma interviului in care-si pusese toate sperantele spre a deveni actrita.Jucase in timpul vietii mari roluri, era inainte de femeie esenta pura a nazuintelor spre absolut.Incercase sa se rupa de idealurile ei neconforme cu sansele privind realitatea cruda in care traia, ca sa sfarseasca tot prin a se agata de ele, iar si iar.
Se pregati sa citeasca urmatorul mesaj... clopotelul suna de intrare, fara ca ea sa-l auda, ori poate nici nu dorea sa stie....Ce tocmai se intampla cu ea,e o intrebare la care numai sufletu-i zburdand ar fi dispus sa raspunda zambind, cu ochii in lacrimi...caci, intr-o clipa o rupse la fuga,urcand in primul autobuz care ii iesi in cale ducand-o ...spre nicaieri!?
VA URMA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu