De inima lui cea frumos daruita de bunatate,dar acum ranita,rece.
De ideea departarii de el,din proprie initiativa...a inutilei sperante ce m-ar face sa aleg sa-i fie lui bine fara prezenta mea.
Si atunci l-am intrebat ,nu fara legatura: POT SA TE IMBRATISEZ?
Deodata n-a mai fost online...si am ramas cu privirea fixa,in fereastra lui
Fara a me dezlipi,minute in sir,ca un fapt ce te amuteste...pana ce o imagine m-a desprins din realitate,visand
Mi-am imaginat raspunsul lui pozitiv,si un zambet mi-a revenit
L-am imbratisat si am sters toate problemele neacceptarii povestii noastre,dandu-ne in sfarsit mana
L-am avut acolo in vis,usor timid dar nu temator..in a mele brate,pe umarul meu
Cand n-am mai putut rezista bucuriei...lacrimi mi-au inundat obrazul
Lacrimi reci, m-au trezit...si am inceput sa scriu,cu amaraciune
De ce era numai dorinta ,atat...si nimic adevarat!?
Insa uite, se intampla...ori s-a intamplat ceva....
Nu cred...e el,din nou online,si a scris
... oare nu visez!?
”da :-* :-* :-* ,eu te si pup”...
raman fara cuvinte,recitind...
off,doamne...cum, gandul meu a permis viziunea ta !?
Am stat putin, sa imi revin...si fericita, i-am trimis din toata caldura mea,acelasi pup,al recunostintei
Stiu ca nu i-a fost usor..
dovada e ca,in clipa urmatoare si-a dat seama de ceea ce navaleste catre el,dinspre mine...de el permis
si s-a retras,probabil realizand ca ii scapase prea mult din ce poate el oferi...
A mai gasit sa isi ia ramas bun...somn usor,take care,ii zic si eu...
Mai departe,doar timpul ne va spune...
Pentru ca mai trebuie putin,in tot si toate,pe ici si colo...azi maine si din ce in ce,cu fiecare zi ...mai trebuie!...putin de la el,indiferent cat de mult de la mine :-)
Asa incep primul meu articol,asa incep anul...descoperindu-mi sufletul pe dinaintea privirii voastre,ca sa vedeti iubire,cum si eu vad,ca sa imi asum prezentul si sa ii dau onoarea de a il pretui si pe cel care ocupa loc in viata mea,desi dinainte sa il accepte .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu