Pentru mama... fiindca realizez cum ii e cu mine! La multi ani! Te iubesc, o pot recunoaste asa...dar, nu inca spune-o direct :=D

   Mi-am luat un singur geamantan, si am plecat de-acasa.
 Asa, pe nepusa masa, fara vreun gand anume. Incotro s-o apuc, ce-o fi in capul meu de m-am decis brusc, ca nu mai pot ramane!? Sa rup orice legatura cu viata de pana acum, n-as simti pentru prima data sa plec, dar iata-ma la drum. Aici ma tine o umbra in loc... cautand o luminita de care sa ma ajut, se pare ca n-am noroc. Ma indepartez de intunericul in care orbecaiam, voi pipai pe nevazute sa aflu o usa, sau un geam.

Iata-ma pornita impotriva vantului, sta sa-nceapa furtuna... a mea, sau a lui!? In picioarele goale, sarut cu talpile pamantul... sa-i multumesc pentru-a mea cale, chiar inspre unde bate vantul. Acolo-i lupta mea cea dreapta, si in care cuvinte-s taisurile...deoparte ramane-va mintea inceata, iar arme ne fie gandurile. Insangerata de prea multa zbatere intre lichele, milostivi-se-va dreptatea a-mi da puteri sa scap de ele. Si pe cand doar voi crede "e moarta"...speranta va clipi incet, imi va deschide-un zambet poarta, pe unde-am intrat sa si ies.

Sunt iar pe drum. Si incotro sa-mi fie urma mai adanca...inima-mi de obosita, sta in piept gata sa se franga. Ma-ncearca infinite valuri, de sudoare pe obraz... regret tot ce-am calcat in picioare, palmele date de-al meu glas. Cu ce-am gresit mai mult in viata...hai, du-te sa iti ceri iertare(imi ordon simplu), fi in stare sa stai cu ei fata in fata. Candva doreai sa pleci de-acolo, de unde ti se spune-un nume...si ai plecat. Iar tot acolo, cauta urechi a le spune!

Ma-ntorc acasa, iar aceasta casa...nu seamana cu casa mea. Dar cheia, vad, se potriveste... aaa, doar ca nu mai e "aceeasi"! Ce s-a schimbat de m-a indemnat un sentiment, c-as reveni-ntr-un loc mai "altfel" vorba fiind tot de "acel"!? Dar ce sa vezi...pe unde calc, cu talpa mea de rani urate, ma vindec in urma atingerii pragului drag, regasindu-mi iubirile multe. Care stau sa ma cheme, care stau sa ma-mbratiseze...de-ar fi stiut trupul meu mai demult, unde sa se aseze...Nu si-ar fi certat parintii, ignorand stransoarea lor...si-ar fi deschis neingradita, nu singura...un viitor! E prea tarziu sa speli pacate, sarate lacrimi i-au atins...invinsi sunt de-a ta duritate, si iar glasul le ramane stins.