Ti-a ajuns, si-ti ajunge... oare!?

  Nimic nu te inspira, si totusi, cineva
Ar face-a tale ganduri, cuvinte de-ar putea

Nu-i nimeni pe aproape, dar stii ca undeva
Chiar daca de departe, in tot te va urma

Nicaieri nu-i mai simplu, inimii sa-i faci casa
Ca-n trupul ce-ti iubeste, ce-i rau si bun... si-i pasa

Niciodata lasa-te-ar, din suflet sa-i mai iesi
Chiar daca prin viata-i, fiind... n-ai sa ma treci

Nu va uita nici timpul, aminte a-i aduce
Ce-ai fost, si ca mai fi-vei... zambet pe-ale ei buze

Dar, stai...am intors fila, si viata imi sopteste
Ca ieri nu mai e astazi, deci glasul ti-l opreste

Si nu da frau ispitei, ce sufletul ti-atinge
Sa cazi in umilinta... ti-a ajuns, si-ti ajunge!!!