Rabd cuminte,
ucigand cuvinte
Tu taci cu minte
sapandu-le morminte!
Cand de-a lor simtaminte
tacerea te va minte
Vei vrea, cuminte
sa-ti mai port cuvinte
Dar, pe morminte
ca flori, sunt putrezite
Vei strange-a lor seminte
sadindu-le, vei plange?
Si chiar de-n suferinte
regreti a neputinte
Nu se intorc dorinte
ca la viata, fiinte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu