Cer dreptul sa nu mai iubesc
Pe legea, ca nefericita
Si-n contul urii sa semnez
Imprumutand-o ca ursita
Cer dreptul sa nu mai visez
Pe legea, din ele trezita
Si-n contul vietii sa semnez
Ca mostenire, netraita
Cer dreptul sa nu mai gandesc
Pe legea firii, ca gresita
Si-n contul mintii sa semnez
Blocand-o, ca nefolosita
Cer dreptul sa nu mai fiu om
Pe legea, cu inima, suflet
Si rostul pietrei sa-l primesc
Pe ea n-o doare, n-are cuget
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu