joi, 26 ianuarie 2012

Atunci...si nu numai!

 Cand am fi DOI...iar tu ai pleca uneori,te-as purta in gand cu grja unei mame ce isi asteapta copilul a se intoarce cu bine la sanul ei cald.

Cand ti-ar fi greu...as face sa straluceasca puterea de a lupta,pe cerul intunecat al framantarilor tale.

Cand ai fi necajit...as privi in ochii-ti senini,facandu-te sa vezi ce limpede este a crede in bucurie,a lasa ca o simpla mangaiere de-a mea sa-ti alunge valul negru.

Cand nu ai avea forta de a crede in speranta...ti-as imprumuta-o pe a mea,cea daruita de tine ;-).

Cand nu ai avea liniste...as face eu liniste alungand zarva din mintea ta,cu cantecul alinarii mele.


Cand vei simti sa faci ceva nou...eu voi fi mereu un lucru nou si bun, cald si atent...acel cineva care poate umple orice gol ori inlatura ce nu mai este bine primit in inima ta...fiind cu tine nu pentru o clipa,ci pentru totdeauna!


Daca altcineva va fi peste ce iti port eu
...atunci inseamna ca nu am existat!
Nu incat sa ma vezi,
sa vezi,
sa cunosti
sa crezi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu