marți, 25 decembrie 2012

Povestea omului de zapada...



   L-am luat de gat si l-am rugat
Sa-mi spuna ce i s-a intamplat
Sta trist, lasand ca sa se vada...
Si-mi spune omul de zapada:

De ce copii ma-ndragesc
Doar cat sunt mici, si-apoi cand cresc
De mine uita, si in plus
Sunt cat e iarna, apoi m-am dus

Putini imi dau infatisare
Sa fiu placut...caci cu nas mare
Ochi de carbuni, si fara maini
E greu la mine sa te uiti

Prea rar primesc o-mbratisare
Si niciodata, vreo urare
Iar bradu”-mi rade la fereastra
Ca-s eu afara, el in casa

Si ca si cum n-ar fi destul
Lasat in noapte ,tot singur
Cand zorii soarele vestesc
Eu mor incet, caci ma topesc

Un fel de introducere,in felul meu copilaresc :-)... inainte de traditionala urare ”Sa aveti Craciun Fericit!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu