Urasc sa imi aduc aminte,
Traiam betia de cuvinte
Ce in gand mi le-aduna,
Si trairile-mi hranea.
Eu le-alungam, nu era cale
De-a sterge-asa urmele tale.
Dar cand iubeam, iubeam anost,
Complicat si fara rost .
Nu mai conta nimic in jur,
Eram doar noi, pe-un drum sigur,
Dar far” sa ma gandesc la fapte
Te-am ales ca ”jumatate”
Cand te-am gasit, m-am pierdut eu;
Cu tine, noi...intr-un vis greu.
Adanc si plin de realitate,
Iubirea noastra, spusa-n fapte.
Asa vedeam, asa speram
Dar era oare cum gandeam!?
Gandeam ce va fi cu noi in viitor ,
Sau iubeam fara sa cunosc un om?
M-am intrebat un timp asa...
Pandind sa judec ce-as afla
Oare iubirea noastra-i o arta?
Sau e doar o nimica toata?
Ascultam inima-ti batand,
Pictand in suflet al ei cant,
Si-ai tresarit si m-ai vazut
Cuprins de vraja si tacut.
Nu-mi ajungeau vorbele tale
Pe care le rosteai agale,
Aveam nevoie si de fapte
Sa ies din singuratate .
Nu-mi ajungeau nici ochii tai,
Vorbind neincetat cu-ai mei.
Nici sufletu-ti nu-mi ajungea,
Fiindca inima nu-mi hranea
Nu mi-ar fi ajuns oricat primeam,
De la cea pe care-o indrageam.
Era de vina-acea betie,
Ori inima ta, data mie ?
Dar pe final se poate spune
Iubirea intre noi e pe bune?
Sau ma inseala o dorinta,
Si sunt vrajit de-a ta fiinta?
Era iubire, cum tu esti
Cum eu te am, traind povesti;
Si stiu ca mai frumos va fii
Din tot ce azi simtim, vom stii.
Multe fapte se rezuma la iubire,
Noi vi le-am prezentat in rime.
Iar daca v-a placut munca noastra ,
Cristina si Viorel au compus aceasta arta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu