Lasa-mi mana ta,
ca sa ma prind de sufletul tau,
cand inima-mi se frange pana la pamant... si-apoi poti sa pleci!
Lasa-mi ochii tai,
ca sa privesc soarele rasarind si incalzindu-ma,
cand norii imi intuneca zarea aruncand ploi reci... si-apoi poti sa pleci!
Lasa-mi buzele tale,
ca sa-ti sarut dragostea atunci cand dor imi va fi sa te simt,
iar tu nu vei fi langa mine... si-apoi poti sa pleci!
Lasa-mi bratele tale,
in care sa sar atunci cand simt sa ma daruiesc cu totul tie,
ca ele sa ma stranga primindu-mi mangaierea... si-apoi poti sa pleci!
Lasa-mi umerii tai,
pe care sa-mi reazam capul in liniste,
caci tu esti prietenul caruia pot sa-i impartasesc de la temeri la viata mea... si-apoi poti sa pleci!
Lasa-mi genunchii tai,
pe care sa ma asez,
obosit fiindu-mi sufletul de cautarea neincetata a leaganului tau... si-apoi poti sa pleci!
Lasa-mi urechile tale,
carora sa le soptesc povestea intregitelor noastre jumatati,
raspunzandu-mi un ecou a aprobare... si-apoi poti sa pleci!
Lasa-te pe tine,
cu totul mie,
sa vezi si tu cum pot reda tuturor comorilor tale stralucire si pretuire infinita... si-apoi poti sa pleci
... dar, ai sa mai vrei!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu