Primaveri cu ierni in suflet!

  Dupa 'cea primavara neasteptata a vietii
in care am luat seama ca traiesc
la cine sunt, si ce-mi doresc
alta-mi era ziua, si altfel somnul noptii

Gandeam sa trec in sfarsit, de iarna grea
intorcand pasarile si cantecul lor
inflorind odata cu mine, lumea mea
stins putand fi acel foc de dor

Si-n bucurie teafara
sub zambete dezghetate
ar rasari fericirea
cand el s-ar intoarce.

S-a intors... dar era ploaia
de dupa putina caldura primita
si-a luat cu ea speranta aceea
acum blestemata, slabita, ranita

S-a intors... dar era tristetea din suflet
si teama inimii de a nu-si prabusi zborul de vise
oare s-ar putea feri din calea unui alt regret
deschizand fara teama aripile inchise!?:

S-a mai intors... increderea in dorinte marete
facand loc cuvantului spre ganduri s-alerge
impachetand o imbratisare cu parfum de iubire
trimitandu-i-o in incercarea de a-i da de stire

Si l-a gasit.. dar peste alte zari cu mintea
cazandu-i in brate, absent... caci la ea nu privea
in zadar incalzi-i-ar sufletul schimbat, parca mort
nici ea nu se mai ridica... cum nici el nu s-a intors!