Mi-ar da cerul, raiul... sa-l cobor pe pamant
dar nu mi-ar da moartea, s-o inchid in viata
Fluturii viselor, pierzandu-se-ntr-un cant
dorul greu in zbor, pe aripi i-apasa
Strabate intr-un fulger, de lumina-albastra
cearta peste lume, faca-ma a intelege
Din furia ploii, lovindu-ma-n fata
cum nechinui-m-ar , lasandu-l sa plece
Scris-am pe-ntuneric, sa-i citeasca noaptea
cand i-ar da in vise, timp sa ma asculte
Pan-acum respinse, poate azi lasa-le-ar
a dansului semne... sa-i vorbeasca, mute
Prins cum mana-i strange, in pumn 3 cuvinte
si-ar deschide palma, nevrand sa le piarda!?
De-ar intra in suflet, pe bucati marunte
unde ingrijite, din nou sa rasara...
Asta-i cere, simplu... cautand s-atinga
colo-n departare, inima-i anume
Ele-s neinsemnate, si n-au sa-l ajunga
mereu nu pe el, dar atunci... pe cine!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu