Ce uiti sa ai... te uita!

 Uitasem cum e sa asculti vocea lumii, si am invatat din ecoul pamantului sa fiu atenta la vorbele naturii ce leagana oamenii in bataia vantului, facandu-le soptite miscarile trupurilor, in cuvinte pentru univers

Iar ca om:
Uitasem cum e sa urci la asfintit pe umerii soarelui, si sa te pierzi cu el in noapte pana in zori, dar mi-a aratat zarea in imagini de minte si suflet pictate;

Uitasem cum e sa zambesti ..si mi-a amintit rasul unui copil oarecare, atunci cand manuta i-am strans;

Uitasem cum e sa imbratisezi un suflet, si mi-a aratat caldura bratelor acelui om, intalnit pe strada, intamplator;

Uitasem cum e sa te cufunzi in bucurie, si mi-a redat-o cantecul inimii acelei fiinte rasunand in capul meu asemenea unui hit;

Uitasem cum este sa iti fie bine, si mi-a aratat mintea aceluia care nu a renuntat sa il caute printre rele;

Uitasem cum e sa fii impacat cu viata proprie, si mi-a readus linistea seninul acelei priviri scanteind a speranta si curaj;

Uitasem cum e sa razi, si mi-a adus veselie vorbele acelui spirit amuzat, citindu-mi setea de distractie si amuzament... caci imi lipseau cu desavarsire;

Uitasem cum e sa castigi, si am riscat in jocul vietii pentru a nu regreta ca doar am privit cum dorinta mea, e cucerita de altii mai puternici;

Uitasem cum e sa alergi in tine, cu lucruri dinafara ta...si mi-a spus timpul sa nu ma opresc pana ce nu-mi voi prinde slabiciunile si sa le supun vointei;

Uitasem cum e sa tii minte tot ce te bucura si te face fericit, si s-a intamplat sa am parte nu tarziu de acea bucurie care sa reinvie si fericirea, rugandu-ma de acum, sa le intretin;

Mi-a amintit, sa le retraiesc, sa le simt din nou, sa ma farmece si sa-mi deschida ochii spre a le privi... caci sunt acolo unde sunt si eu, mergand la pas cu mine!